Poezia...

Poezia a murit cumva?
Doar banalităţi aud de o vreme
Ca şi cum ne-ar fi teamă a trăi, a visa,
Ca şi cum am avea doar curaj a ne teme.

Poezia s-a pierdut cumva
Printre lumi arogante, egoiste şi laşe?
Am uitat oare toţi a trăi, a visa,
Prizonieri în cutii de oţel prin oraşe?

Poezia a plecat cumva,
Dintre noi, spre tărâmuri mai aproape de cer?
Am uitat să-ncercăm a trăi, a visa,
Am uitat să iubim într-un timp efemer?

Doar banalităţi aud de o vreme
Printre lumi arogante, egoiste şi laşe,
Versuri noi căutând am uitat a mă teme,
Am uitat de cutii de oţel, de oraşe.